DOR'I, doresc, vb. IV. Tranz. 1.. A fi stăpânit de tendinţa lăuntrică de a face, de de a avea sau de a dobândi ceva; a ţine, a râvni, a năzui la ceva. ◊ Expr. A fi de dorit= a fi necesar, recomandabil, a se cuveni. A lăsa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface. ♦ A avea intenţia; a vrea. Cum doresti (sau doriţi etc.), formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri. 2. A ţine mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a astepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare. 3. A simţi o atracţie erotică. 4. A ura cuiva ceva. - Din dor.
Sursă : DEX'98 (9275)  - ana_zecheru

DOR'I vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. a jindui, a pofti, a râvni, a voi, a vrea, (înv.) a desidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. v. cere. 5. v. pofti. 6. v. ura.
Sursă : Sinonime (182263)  - siveco

dor'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. dor'esc, imperf. 3 sg. dore'a; conj. prez. 3 sg. si pl. dore'ască
Sursă : DOR (241656)  - siveco

A DOR//'I ~'esc tranz. 1) A fi stăpânit de dorinţa de a avea; a râvni; a năzui. ◊ A lăsa de dorit a avea lipsuri; a nu satisface. 2) A avea intenţia; a vrea. Doresc o prăjitură. ◊ Cum doriţi (sau cum doresti) formulă prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri. 3) (persoane, obiecte etc. dragi) A ţine mult să vadă. 4) A ura cu o deosebită afecţiune. Îţi doresc succes. /Din dor
Sursă : NODEX (332700)  - siveco